Autor text: _ Necunoscut _ Compozitor: _ Necunoscut _
1.Unde este, oare, puterea din trecut?
O, las’ să se ridice, cum alţii au văzut!
Orbii iarăşi să vadă, șchiopii din nou să umble
Chiar morţii să învie, și cei muţi să cânte!
2.Unde este oare bucuria din trecut?
Să vinzi pământ, avere şi s‑o împarţi la toţi
S‑ajuţi săraci, orfanii, să dai chiar tot ce ai
Să fii o jertfă vie, de bun miros, plăcut?
3.Unde este oare, rugăciunea din trecut?
Să se cutremure clădirea prin Puterea Celui sfânt?
Apoi cu preţul vieţii să predici şi să stai
Neînfricat în luptă, în luptă cu satan?
4.Unde este oare, pasiunea din trecut?
Să calci pe lei, pe scorpii, s‑alergi, să spui la toţi
Să strigi în gura mare că este un sfârşit
Un rai şi‑un iad năpraznic, că nu e de glumit.
5.Unde este oare, credinţa din trecut?
Când morţii să învie, iar tu să mulţumeşti?
Pe marea‑nvolburată Tu parcă să păşeşti
Uitându‑te la Domnul ce te‑a‑nvăţat să crezi?
Cine s ‑ a schimbat ? Dumnezeu sau noi?
Dumnezeu rămâne ‑ acelaşi, acelaşi
E azi şi în veci!