Sol min
Autor text: _ Traian Dorz _ Compozitor: _ Necunoscut _
1.Un lung tren ne pare viaţa;
Ne trezim în el mergând,
Fără să ne mai dăm seama
Unde ne‑am suit şi când.
2.Fericirile sunt halte;
Unde stăm câte‑un minut;
Până să ne mai dăm seama,
Sună, pleacă, a trecut.
3.Iar durerile sunt staţii; lungi,
De nu se mai sfârşesc,
Şi, în ciuda noastră parcă,
Tot mai multe se ivesc.
4.Arzători de nerăbdare;
Înainte tot privim,
Vrem s‑ajungem tot mai iute,
La vreo gară ce‑o dorim.
5.Ne trec zilele, trec anii,
Clipe sfinte şi dureri,
Aşteptând, hrăniţi de visuri,
În momente de plăceri.
6.Mulţi copii voioşi se urcă
Câţi în tren ne‑am întâlnit!
Iar câte‑un bătrân coboară;
Trist, de forţă istovit.
7.Vine‑odată însă vremea
Să ne coborâm şi noi.
Ce n‑am da atunci, o clipă
Să ne‑ntoarcem înapoi?
8.Căci, pe când privim în urmă,
Plângem timpul ce‑a trecut.
Sună gara veşniciei!
Am trăit, dar n‑am ştiut.