Autor text: _ Elena Gorcea _
Compozitor: _ Elena Gorcea _
1.Tu inimă tristă şi nemângăiată,
Amarul durerii curând s-o sfârşi?
Şi vine şi clipa, la capăt de cale,
Acasă în slavă şi tu vei sosi.
Vei învia şi tu la rândul cetei tale
Să fii cu Domnul tău în Paradis,
Vei înţelege-atunci tot rostul suferinţei
Le vei uita pe toate ca pe-un vis.
2.E grea despărţirea, e-atâta de-amară,
Se spulberă toate, de parcă n-au fost,
Şi-n clipa durerii, vezi bine că truda
Şi goana vieţii ţi-a fost fără rost.
Te mângăie azi cu credinţa învierii
Știind că toate-aici se vor sfârşi,
Şi ţine-aprinsă-n piept nădejdea revederii
În ziua când Isus va reveni.
3.Sfârşeşte-alergarea, la fel suferinţa
Şi lacrima care îţi curge pe-obraz.
Şi-acolo-n mărire, uita-vei de toate,
De toată durerea şi-ntregul necaz.
Vei învia şi tu la rândul cetei tale
Să fii cu Domnul tău în Paradis,
Vei înţelege-atunci tot rostul suferinţei
Le vei uita pe toate ca pe-un vis…
4.Mai luptă o vreme, mai rabdă o clipă
Din noaptea vegherii mai este un ceas,
Şi vine şi clipa când cu bucurie
Păşi-vei în slavă, la sfântul popas!
Te-aşteaptă-n ceruri sus cununa şi răsplata
Pe care Domnul sfinţilor va da,
Nu te lăsa înfrânt, luptând lupta cea bună,
Mergând încrezător spre Țara Sa!