Autor text: _ Gheorghe Zoltan _
Compozitor: _ Gheorghe Zoltan _
1.Trăim o vreme când lumina
E înțeleasă‑n mod greșit
Trăim o vreme când grădina
Se ofilește‑așa cumplit!
Mă‑ntreb: de ce? Te‑ntrebi: de ce?
Mi‑e tare dor de‑nvățătorul,
Cuvinte simple le spunea
La ucenici cândva, odată
Și să‑mplinească Biblia.
Ajută‑ne! Ajută‑ne!
Cel ce ‑ ai dăruit viața și lumina ‑ i pus în ea,
Nu mai este loc acolo, Doamne, și de altceva!
În prezența Ta mă bucur
Doamne ești comoara mea
Ai venit să mori pe crucea din Golgota.
2.Atât de mulți astăzi coboară
Și‑apoi rămân în Ierihon.
Așa de lesne‑l înfășoară
Păcatul pe oricare om
Mă‑ntreb: de ce? Te‑ntrebi: de ce?
Mi‑e tare greu să văd leviții
Cum trec pe lângă frații lor
Arătă‑le Isus, Cuvântul,
O, scumpul meu Mântuitor!
Învață‑ne! Învață‑ne!
3.E tare greu când teologii
Vin cu străine‑nvățături
Și chiar cu obiectul muncii
Se rătăcesc chiar în Scripturi
Mă‑ntreb: de ce? Te‑ntrebi: de ce?
Aș vrea ca frații din Berea
Să fie‑n orice adunări,
Învățătura sănătoasă
S‑o ducă‑n cele patru zări.
Învață‑ne! Învață‑ne!
4.Trăim acum vremea din urmă,
Cu‑atât de multe erezii,
Doar unul e Învățătorul,
Biserica și‑o va răpi.
Ai grijă‑acum, pe‑al crucii drum!
Și Cel ce a adus lumina,
Cândva aici pe pământ,
Rămâi, o, frate mai departe la fel,
Neprihănit și sfânt.
La fel de sfânt, la fel de sfânt!