Autor text: _ Necunoscut _
Compozitor: _ Necunoscut _
1.Te** ‑ **a adus iubirea Doamne,
Pe acest pământ de jale,
Să refuzi veşmântul slavei,
Pentru râvna casei Tale.
2.Printre rasele de oameni,
Bibliei să‑i faci cărare,
Să‑nfrunţi lumea cu‑adevărul,
Numai Tu ai fost în stare.
3.Printre nopţile de beznă,
Fața Ta brăzda lumină,
Iar vrăşmaşu‑n timpul nopţii,
Semănat‑a‑n grâu neghină.
4.Te‑a‑ntristat amar neghina,
Când ai observat‑o‑n grâu,
Dar s‑o smulgi în ceasul acela,
Era Doamne prea târziu.
5.Ai lăsat‑o‑atunci să crească,
Pân’ la secerişul mare,
Și atuncea ai s‑o spulberi,
Să nu intre in grânare.
6.Și privind la mii de gloate,
Tu iubeai la fel pe toți,
Dar pe cei mascați din turmă,
Nu puteai nici să‑i suporţi.
7.Iar în templu ucenicii,
Te văzură plin de râvnă,
Cum loveai amar cu biciul,
Peste snopii de neghină.
8.La pământ cădeau zarafii,
Cad şi mesele cu banii,
Iar de groaza Ta Isuse,
Fugeau slugile satanei.
9.Ieşeau leneşii pe uşă,
Porțile le fura mici,
Iar în templu se‑auziră,
Numai pocnete de bici.
10.Că puterea Ta divină,
Pe cei răi i‑a alungat,
Ai fost blând întotdeauna,
Dar atunci te‑ai răzbunat.
- În locaş de rugăciune,
Ei puneau comori la cale,
Te‑ai aprins de gelozie,
Pentru râvna casei Tale.
12.Din aceea zi Isuse,
Ei ți‑au devenit duşmani,
Ei îşi bat întruna pieptul,
Că sunt fii ai lui Avraam.