Do # min
Autor text: _ Necunoscut _
Compozitor: _ Necunoscut _
1.Suflă vântul cel ceresc pentru deşteptare
Întrebând pe toţi creştinii de ce stau în nepăsare.
El suflă unde voieşte şi‑l aude orişicine,
Nu ştii însă unde merge şi nu ştii de unde vine.
2.Vântul suflă‑n multe feluri: uneori numai adie,
Alteori e ca un vifor, ca o mare vijelie.
El voieşte să trezească orice suflet păcătos,
Să arate calea bună care duce la Hristos.
3.Pentru asta vi se cere să staţi gata‑n aşteptare,
Stând cu pânzele întinse ca şi o barcă de pe mare.
Unii se trezesc îndată la o mică adiere,
Alţii se deşteaptă numai când suflă mai cu putere.
4.Ah, ferice de acela care s‑a‑ndeletnicit
Şi cu inima curată Duhul Sfânt el L‑a primit!
Vai de cel ce joc îşi bate
şi din drum vrea să se oprească,
Căci în veci n-are să scape de urgia cea cerească!
5.O, scumpe Duh al vieţii sfinte,
suflă peste adunare,
Suflă, suflă cu putere ca păcatele să piară!
Vântul trece sfânt şi dulce, lângă noi să ne adune
Şi viaţa noastră‑ntreagă să trăim în rugăciune.