Autor text: _ Necunoscut _
Compozitor: _ Necunoscut _
1.Străin, pribeag priveam adeseori,
La gânduri, fapte rele ce veneau.
Și fără voie mă trezeam plângând
Căci mă gândesc, unde-oi fi ajungând?!
2.Stricate-s toate lucrurile pe pământ,
Nimic mai este din cele ce-au fost.
Ce iute am uitat c-am constatat
Iar astăzi noi trăim mult mai stricat.
3.Iar nedreptatea care urcă-n sus
Și strigă, strigă: răzbunare vreau!
Iar falsitatea, culmi noi a atins,
Puterea, duhul, harul ni s-a stins.
4.Azi rupte-s gardurile ce opreau
Păcatul, iată cum a năvălit!
Azi gardurile, stâlpii-au putrezit
Și mulți din noi, cu lumea s-au unit!
5.Mulțimi, mulțimi de vulpi au năvălit,
Ravagii aduc în Via Domnului,
Iar păzitorii-n lupi s-au transformat,
S-ajute vulpii mai mult la prădat.
6.Iar lucrătorii ce-ar fi trebuit
Ca să lucreze-n vie mai cu spor,
Sunt un smochin cu frunze ruginit
De gene, somn adânc li s-a lipit!
7.Străjerii au fost opriți de-a mai striga,
Când lucrătorii au stat pe sub umbrar.
Și noaptea orice zgomot este stins,
Deși străjerii multe au văzut!
8.Dar și-a răpi odat` Stăpânul ce-a văzut
Urgie v-a jurat că va veni,
Puținii credincioși ce-ai mai rămas,
Acasă fi-vor luați în acel ceas!