Autor text: _ Simion Buzduga _
Compozitor: _ Simion Buzduga _
1.Ştiind că robia sfârşeşte,
Un duh diabolic cumplit,
Pătrunde‑n Egipt şi stârneşte
Ideea de‑a fi nimicit.
Copilul ce‑avea să dezlege
Tot lanţul robiei de fier.
Şi, astfel, toţi pruncii din Gosen
Se‑aruncă în Nil, nestingher.
2.Prin el, mişunau crocodilii
Cu ochii flămânzi prădători;
Nicicând nu făceau pe umilii,
Acum, toţi sunt îndurători!
Pe Nil, micul Moise pluteşte,
Într‑un legănuţ liniştit;
Pe valuri refugiu‑şi găseşte,
Căci la Faraon n‑a găsit.
3.Dar valuri vibrânde, miloase,
L‑au îmbrăţişat pe copil.
Prin unde‑i cântară duioase cântări,
Legănându‑l gentil.
Cu foşnet apoi palmierii,
Prin vânt în susur cristalin,
Prin freamăt şi cocotierii
De păsări în cântec divin.
4.Departe‑n suspin surioara
Privea spre al ei frăţior
Când, iute, spre el se îndreaptă
Un brat dulce, mângâietor.
Iar Moise ajunge la mama,
Ce l‑a alăpta cu mult dor,
Căci ochiul ce veşnic veghează,
I‑a fost chiar atunci Salvator.
5.Din leagăn, ieşise copilul;
Din El, Domnu‑a scos din nevoi,
Din jugul robiei, poporul celui
Ce ne‑a scos şi pe noi.
Sortiţi fost‑am şi noi la moarte,
Dar din valul morţii ne‑a smuls
Un Prinţ care ceruri străbate
Și numele Lui e Isus!