Autor text: _ Necunoscut _
Compozitor: _ Necunoscut _
1.Se cuvine să Te laud, Să mă-nchin cu mulțumire, Să-mi plec inima și viața S-o sfințești pentru slujire. Căci m-ai scos din întuneric La lumina feței Tale Și mi-ai pregătit în ceruri Frumuseți nepieritoare.
2.Și de câte ori vrăjmașul M-a trântit cu-nverșunare, Tu m-ai ridicat, Isuse, Prin puterea mâinii Tale. M-ai privit cu multă silă Și știai că sunt țărână, Dar ai hotărât în ceruri Să mă faci să fiu fântână,
3.Ca să izvorăsc din Tine Apă rece, limpezit, Pentru inima rănită, Însetată și-obosită. Luându-mi crucea ca și Tine Să pășesc spre sfânta Țară, Îndurând pe drum adesea Când batjocuri, când ocară.
4.Umple-mă cu Tine, Doamne, Ca să dau pe dinafară Și lumină și iubire Și parfum de floare rară. Umple-mă cu Tine, Doamne, Ca să pot s-aduc la Tine Prinșii de război ai țării, Să-i faci liberi pentru Tine.
5.Umple-mă cu Tine, Doamne, Ca să pot să știu ce-i mila. Toarnă dragoste din Tine, Să pot împlini menirea. Toarnă foc ceresc, Isuse, Ca să ard doar pentru Tine, Căci se-aude-n cer strigarea: „Iată Mirele, El vine!”