Autor text: _ Puiu Chibici _
Compozitor: _ Puiu Chibici _
1.Se aude sus pe cer un cântec nou Mai e puțin, să nu te lași răpus Să nu‑ți pierzi poate premiul alergării Curând e întâlnirea cu Isus, Când neguri amenință în zare Și cerul e mereu întunecat Chiar dacă urlă marea cu turbare, Destinul tău e binecuvântat.
2.Mă lupt cu fiecare pas ce trece Să ʻnalț pe culmi al dragostei stindard În clocot, dar nu căldicel, nici rece Și‑n Duhul Tău mereu, mereu să ard, Când se vor termina acestea toate Și Mirele cât va mai zăbovi Eu nu știu dacă nu va fi la noapte, Dar știu că Cel ce vine, va veni.
3.Cum se înalță‑n zboruri ciocârlia În albe stoluri vom pleca și noi Vom părăsi pe totdeauna glia Purtând pe cap cunună de eroi, Tânjesc în așteptarea țării mele E năzuința mea de căpătâi Să las în urmă mii și mii de stele Pe frunte drag Isus, să mă mângâi, Vreau să mă strângi la piept odată Să uit tot greul ce l‑am dus cândva Să‑mi spui cu vocea‑Ți binecuvântată O, vino slugă bună‑n casa mea.