Fa Maj
Autor text: _ Puiu Chibici _
Compozitor: _ Puiu Chibici _
1.Se‑aude sus pe cer un cânt de glorii, Mai e puţin, să nu te laşi răpus, Să nu‑ţi pierzi, frate, premiul alergării, Curând e întâlnirea cu Isus. Când negura ameninţă‑n zare Şi cerul e mereu întunecat, Chiar dacă urlă marea cu turbare, Destinul tău e binecuvântat.
2.Mă lupt cu fiecare ceas ce trece Să‑nalţ pe culmi al dragostei stindard, În clocot doar, nu căldicel, nici rece, Cin‑n Duhul Tău mereu, mereu să ard. Când se vor termina acestea toate Şi Mirele cât va mai zăbovi? Eu nu ştiu dacă nu va fi la noapte, Dar ştiu că Cel ce vine va veni!
3.Cum se înalţă‑n zboru‑i ciocârlia, În albe stoluri vom pleca şi noi, Vom părăsi pe totdeauna glia Purtând pe cap cununa de eroi. Suntem străjeri în veghe necurmată, Urcăm cu pasul nostru temerar, În sânge haina noastră e spălată, În sângele lui Isus la Calvar.
4.Mai zăboveşti Tu, oare, pentru mine Să calci al răzbunării crunt hotar, Căci până când, o, până când, Stăpâne, Tot strigă mulţi martirii de sub altar? Tânjesc în aşteptarea ţării mele, E năzuinţa mea de căpătâi, Să las în urmă mii şi mii de stele, Pe frunte, drag Isus, să mă mângâi. Vreau să mă strângi la pieptul tău, o, Tată, Să uit tot greul ce l‑am dus cândva, Să‑mi spui cu vocea‑Ţi binecuvântată: „O, vino slugă bună‑n casa mea!”