Autor text: _ Necunoscut _
Compozitor: _ Necunoscut _
1.Să se** ‑ **nalțe a mea cântare ca și ruga lui Ieftae
El de luptă se gătea, lui Dumnezeu se ruga:
„Doamne, de voi birui în luptă voi porni,
Pe dușman de‑l vei trăda, Ție‑Ți voi sacrifica.”
2.Înapoi când voi veni ce ‘nainte‑mi va ieși,
Eu ca semn de mulțumire ți‑oi aduce,
Doamne, Ție.
Iefta‑n luptă se‑avântă, Domnul ruga
i‑ascultă,
El ieși biruitor și se‑ntoarce‑nvingător.
3.Iefta el nu cugeta când din luptă se‑ntorcea
Ce‑l va întâmpina pe cale numai plâns și
jale mare.
Când spre casă el venea, fiica sa‑l întâmpina,
Iefta, el când o vedea ochii‑n lacrimi și‑i
scălda.
4./:Ah, fiica mea,:/ ce greu m‑ai tulburat,
/:Ah, fiica mea,:/ căci un vot am votat
’Naintea lui Dumnezeu, căci de‑nving
vrăjmașul meu
Lui îi voi sacrifica cine mă va‑ntâmpina.
5./:Ah, fiica mea* ,:/ * ție ți‑a fost soarta așa
Ca să‑mi zdrobești inima mea.
„Ah, tată, ah, tată,
Caută‑a‑mplini votul tău /:‘naintea lui Dumnezeu:/
Dar te rog cu lacrimi fierbinți să mă lași
două luni în munți.
6.Cu prietenele mele să‑mi plâng cu durere
Tinerețea mea și‑apoi, o, tată, fie voia ta!”
Fiica lui Iefta în munți tinerețea ei și‑a plâns.
După două luni a venit, Iefta fiica și‑a jertfit.
7.Credință mare, unde ești și‑n ce inimă locuiești?
Ai tu credință așa mare precum a avut Ieftae?
Roagă‑te, suflete, așa, predă‑i Domnului inima,
Și vei ieși biruitor, ca Iefta‑nvingător!