Autor text: _ Necunoscut _
Compozitor: _ Necunoscut _
1.Să** ‑ **ntindem mâna toți într** ‑ **o iubire sfântă,
Să‑mbrățișăm pe frații ce ne‑au vizitat,
Să ne rugăm o, Doamne, Tu‑i binecuvântă,
S‑au ostenit aceia ce nu ne‑au uitat.
De ‑ ar trece anii unul după altu ‑ n goană,
Venirea lui Isus mereu apropiind,
Să fim voioși când auzi ‑ vom a Sa goarnă
Și bucuroși să fim că n ‑ am stat lâncezind.
2.Să revenim la dragostea ce‑aveam odată,
Lucrând cu râvnă toți în via Domnului,
Vestind Cuvântul cu putere ne‑nfricată,
Spunând la toți se‑nchide ușa iadului.
3.Că nu se știe dacă pomul fără roade
În acest an rămâne‑va în vechiul loc.
Eu cred că mulți copaci vor face loc la soare,
Iar cei zvârliți vor fi în iadul cel de foc.
4.Să știm cu toți a prețui mai bine harul
Și mijlocirea sfânt‑a Domnului Isus,
Iar dragostea să fie caldă cum e jarul
Primind pe oaspeți ca pe Domnul
nostʼ Isus Hristos.
5.Să facem fraților, dar marea cotitură,
Să ne întoarcem la modelul din trecut,
Din inimă să scoatem tot ce este ură,
Să cugetăm adânc la ceea ce‑am văzut.
6.Să ne ferim să judecăm pe al nost frate,
Dar nici să spunem „Dacă face, fac și eu.”
Cuvântul lui Isus în inimă să se arate,
Căci ne conduce tot mai sus la Dumnezeu.