Autor text: _ Ștefan Irimie _
Compozitor: _ Ștefan Irimie _
1. S** ‑ **a dus din templu sărbătoarea
Când toți veneau cu dor nespus,
Iar Tu dădeai binecuvântarea,
Azi unii vin dar mulți nu sunt.
- S‑au săturat de‑ale Tale daruri,
Privind la idoli pe‑nălțimi,
Că nu‑i păcat să‑i ai în țară
Dacă lor nu li te închini.
- Eu, Doamne, vreau să mă‑nchin Ție
Și scot din țară ce‑i spurcat,
Prin Duhul Sfânt voi sluji Ție
Căci Tu‑mi ești Domn și Împărat.
- Printre leviți e adormire,
S‑au plictisit toți de cântat,
Vor altceva, un stil mai tare,
Căci trâmbița s‑a demodat.
- Acum le place să asculte
Dansul și muzica lui Baal,
Unii‑și propun s‑o adapteze
Și să o cânte la altar.
- Eu, Doamne, vreau să Îți cânt Ție
Prin Duhul Tău Tu să‑mi dai har
Și un cântec nou, o, bun Părinte,
Să Ți‑l aduc ca al meu dar.
- Toți trandafirii din grădină
S‑au ofilit toți în Saron
Și crinii ce aduceau lumina
Și un miros îmbătător.
- Căci slujitorii din grădină
Au pus pe alții‑n locul lor,
Altoiul din țara vecină,
Fără miros, doar de decor.
- Eu, Doamne, vreau să fiu în Tine,
Alături în tulpina Ta,
S‑aduc parfum, s‑aduc lumină,
Să pot cânta spre slava Ta.
****