Autor text: _ Mitică Delibaș _
Compozitor: _ Mitică Delibaș _
1.Recunosc, am greşit pe pământ
de‑atâtea ori
Eram tânăr amăgit prins în mreaja viselor,
Am sperat în avuţii, în tot ce e efemer,
Doar în lucruri de nimic, doar în lucruri care pier.
2.Fericirea căutam în plăcerile lumeşti,
În firesc mă cufundam fără cele vii, cereşti,
Dobândisem bucuros, adunând cu mare‑avânt
Spulberate‑au fost apoi toate, toate, rând pe rând.
3.Zilele trecând uşor în decursul timpului,
Mi‑au luat ca într‑un zbor din puterea trupului,
Ce‑i iubirea n‑am ştiut,
mă strângeam în greul tot,
Un prieten n‑am avut să îi spun: nu mai pot.
4.Dar o voce mi‑a şoptit ca un susur de izvor
Vin’ acasă fiu pierdut nu mai sta nepăsător,
Lasă lumea de păcat, te primesc căci te iubesc
Pentru tine am răbdat, omule, da, te iubesc.
5.Mai târziu dintr‑un ecou tresăltat
am fost în sus,
Vocea mi‑a vorbit din nou mi‑a vorbit
despre Isus
Cel pe care eu n‑am vrut să‑L primesc
în viaţa mea
Cel în care n‑am crezut, omul sfânt din Golgota.
6.Cunoscând greşeala mea m‑am întors
din drumul rău
Am crezut în jertfa Sa şi azi sunt copilul Său,
Şi doresc să fiu curat pe pământ cât mai trăiesc,
Mulţumesc că m‑ai salvat,
scump Isus Îţi mulţumesc.