Autor text: _ Puiu Chibici _ Compozitor: _ Puiu Chibici _
1.Privind la bolta albastră, nu pot să nu slăvesc
Lucrarea Ta măiastră, o, Creator ceresc,
În atâta armonie, eu grijile‑mi destram
Şi plin de bucurie, cu dragoste exclam:
Eşti cel mai frumos şi nimeni nu ‑ i ca Tine,
Îţi cântă florile, Te ‑ adoră zorile,
Eşti cel mai frumos!
Eşti cel mai frumos, măreţ şi înălţat,
Prin tot ce ai creat, eşti, Doamne, minunat,
Eşti cel mai frumos.
2.De‑atâta măreţie sunt, Doamne, copleşit
Şi‑Ţi cânt mereu doar Ţie, o, Tatăl meu iubit,
Când razele de soare zâmbind îmi bat în geam,
M‑alint în acea splendoare şi fericit exclam:
3.Spre bolta cea senină, spre cerul infinit,
Un pumn firav de tină, de Tine plămădit,
M‑avânt dorind fierbinte să zbor să Te‑ntâlnesc
Pe Tine, drag Părinte şi‑n taină să‑Ţi șoptesc.