Mi Maj
_Autor text:__ Necunoscut _
_Compozitor:__ Necunoscut _
1.** Pe vremuri, sta Iosua în criză de timp **,
Erau mulți dușmani pe pământ,
Căci soarele sta gata spre asfințit,
Și noaptea venea pe pământ.
Atunci ridică Iosua mâna–nspre cer,
Cu–n glas ca de tunet strigând:
„Opriți–vă, astre, mai dați–mi răgaz,
Să–i văd pe dușmani la pământ!”
/:Oprește–te soare, asupra pământului,
Oprește–te lună, și tu!
Lungească–se ziua aceasta a harului,
Și nimeni să nu zică:„Nu!”:/
2.Istoria aceasta de mult o trăim,
E soarele aproape–asfințit,
Dușmanul e încă–n picioare, o știm,
Deși are capul zdrobit.
Din ghearele morții pe cei disperați,
Căutăm să îi smulgem acum.
Oprește, Părinte ceresc, Te rugăm,
Oprește dar soarele acum!
3.Mai este vreun Iosua și în acest veac,
Să–nalțe dar glasul spre cer,
Să scape pe cei din mormintele reci,
Ce jertfa umană o cer?
Nu vrem ațipire la pleoape să dăm,
Acum lupta este–n toi.
Din noapte de veci suflete noi salvăm
Căci Domnul vieții e cu noi.