Do Maj
Autor text: _ Simion Buzduga _
Compozitor: _ Simion Buzduga _
1.Pe şesul arid, nisipos, se** ‑ **auzeau
Cum se despărţeau greu, plângând;
Pe Orpa, Naomi cu Rut o priveau
Și se‑ndepărtau suspinând.
„Să nu stai de mine, căci n‑am să te las,
Voi merge la tine şi eu!
Al tău Dumnezeu şi popor mi‑a rămas,
Să fie de‑acuma şi‑al meu!”
- Când ajuns‑au la Betleem,
L‑au găsit, din pricina lor, în tumult.
„Naomi”, - mai multe femei i‑au vorbit-
„Nu eşti cea plecată demult?”
„Naomi, să nu‑mi spuneţi iar pe pământ, Numiţi‑mă de‑astăzi aş vrea
Doar Mara, că Atotputernicul sfânt
Cu‑amar mi‑a umplut viaţa mea.”
- Iar Rut ca nevastă‑i luată de Boaz,
Iubită‑I acum de popor,
E răscumpărată degrab’, din necaz;
O binecuvântă în cor:
„S‑o faci ca Rahela şi Lea ce‑au zidit
Poporul numit Israel!
Arată‑Ţi puterea, să‑Ţi fie vestit
Al Tău nume şi‑n Betleem!”
- Din ai lor urmaşi, şi David a venit;
Apoi s‑a‑ntrupat chiar Isus.
Iar Rut este omul ce vine căit,
Din Moab spre Ţara de sus.
Ca Neamuri, şi noi am trăit în Moab,
Dar Domnul ne‑a răscumpărat;
Pe drumul credinţei, te‑ntoarce degrab’!
Din moarte, vei fi‑n veci salvat!