Autor text: _ Simion Buzduga _
Compozitor: _ Simion Buzduga _
1.Pe munţii Galaadului,
Răsună un cântec trist, cu dor nemângâiat,
Îl cântă tinere fecioare‑n strună
Și plâng o fiică‑n cânt îndurerat.
Dar Dumnezeu nu vrea jertfiri de viaţă
Să ‑ I spui ca Iosua, alesul Lui:
„Cât despre mine, eu şi ‑ ntreaga casă
Îi vom sluji, cu toţi, doar Domnului!“
2.Galaaditul Iefta îi făcuse
Lui Dumnezeu, o juruinţă grea,
De‑l va învinge pe Amon,
Jertfeşte pe primul care‑l va întâmpina.
3.Dar însăşi fiica lui ‘nainte‑i iese,
Iar Iefta s‑a‑ngrozit, s‑a uluit,
Aflând ea‑i cere voie‑n munţi să plece,
Să‑şi plângă fecioria‑n plâns cumplit.
4.Şi prin poiene, prin pădurea deasă,
Se urcă tot mai sus şi toate plâng,
Doar soarele se‑ascunde‑n nori şi lasă
Pădurea cedrilor, în plâns adânc.
5.Se‑aude parcă, şi‑azi, de‑atunci,
Ecoul atât de trist şi de sfâşietor,
El parc‑ar spune tuturor să fie atenţi,
Cu promisiuni făcute‑uşor!
****