Autor text: _ Eugen Țifrea _ Compozitor: _ Eugen Țifrea _
1.Pe drumul cel de piatră ce iese din oraș,
Prin bezna nopții Petru înaintează,
Se–ndreaptă către munte, dat de un gând trufaș,
Să fugă de prigoana ce i–a fost dată.
/:De ce se duce Petru,
Unde e râvna lui?
Unde sunt mielușeii Domnului?:/
O, Petre, Roma plânge,
Te–așteaptă să te–ntorci,
Aud cum strigă miile de voci,
Dar Petru nu aude,
El fuge către munte,
Rămân în urmă oile.
2.Pe drumul cel de piatră, apostolul deodat!
Zărește o lumină cum apare,
E Regele măririi, Isus cel înviat!
Dar chipul e cuprins de–ntristare.
/:Dar oare ce să fie?
De ce plânge Isus?
Se–ntreabă Petru de fiori cuprins:/
Dar unde mergi tu
Doamne așa de–ntristat?
Mă duc din nou la moarte să fiu dat,
Atunci pricepe Simon, se–ntoarce înapoi,
Să păstorească turma Lui de oi.
3.Pe drumul cel de piatră, prietene și tu,
Dorești să fugi de valul prigonirii?
Isus ți–a spus:lucrează! dar azi tu spui nu,
Dorești să fi din nou un rob al firii.
/:Ridică–ți întrebarea,
„Pe unde stai, cum ești?”
Renunță la păcatele firești:/
Nu aștepta să iasă Isus în calea ta,
Să te atingă cu nuiaua Sa,
Rămâi un fiu statornic pe cărarea lui Isus,
Să intre bucuria cea de sus.