Autor text: _ Octavian Luncan _ Compozitor: _ Octavian Luncan _
1.Pe drumul care urcă spre tronul preaînalt, Nu–s stăzile zidite din ciment şi bazalt Nici nori ce–aduc furtună, nici vânturi, nici stihii, Ninsoare sau îngheţuri, nu sunt spre–a te opri.
Cu dorul mântuirii, urca–vom tot mai sus Ne dă puteri chemarea iubirii lui Isus!
2.Spre locul veşniciei din cerul minunat, Nu sunt poteci ascunse mai lesne de urcat Nici cărăuşi de sarcini, plătiți nu vei afla Căci fiecare–şi poartă cu greu povara sa.
3.Doar când ajuns pe culme, povoara–ți va lua, Vei şti că nu zadarnic urmat–ai calea Sa Căci ce–a fost viața–n fața întinsei veşnicii, O clipă de zăbavă ce dăinuie–n copii.
4.O, lume–ntunecată de norii grei şi reci, Nu căuta plăcere în alte patimi seci Căci nu–i nimic sub soare, ca pacea Domnului, Ce–o dă în dar acelor ce merg pe calea Lui.
****