Autor text: _ Necunoscut _
Compozitor: _ Necunoscut _
1. Pe căi ce se petrec departe** ‑ **n zare,
Iar eu mă duc în lumea de păcat
Ca să vestesc iubirea Lui cea mare
Şi Golgota şi sângele vărsat.
- Mă duc să bat la fiecare poartă
Şi să vestesc pe dulcele Isus,
Plângând să‑i chem din calea lor deşartă,
Spre bucuria cerului de sus.
- Să trec necunoscut prin multe sate
Şi lumea împrejuru‑mi să‑mi adun,
De Domnul şi de marea‑i bunătate
Eu tuturor cu lacrimi să le spun.
- Cu ochii ridicaţi peste mulţime,
Cu glasul de profet înflăcărat,
Vesti‑voi jertfa dragostei sublime
Şi toate câte Domnul le‑a răbdat.
- Voi spune despre crucea sângerată
Ce‑a dus‑o fără murmur pe Calvar,
De ochii Lui ca cerul fără pată,
Scăldaţi în lacrimi pline de amar.
- Şi voi chema mulţimea la viaţă
Sub crucea iertătorului Isus,
Să guste fericita dimineaţă,
Dulceaţa desfătărilor de sus.
- Dar ştiu că lumea va rămâne rece
Şi inima‑şi va‑nchide tot mai mult;
Pe‑aceleaşi căi pierdute va trece
Atrase de‑al păcatului tumult.
- Iar eu voi plânge lacrimile jale
Cu ochii ridicaţi mereu în sus
Şi voi păşi străin pe‑aceeaşi cale,
Ca să vestesc mulţimii pe Isus.
****