Autor text: _ Simion Buzduga _
Compozitor: _ Simion Buzduga _
1.Pe** ‑ **al pribegiei drum, pleca sărmană,
Din Israel, ca pradă de război,
Firavă, o fetiţă fără mamă, tot suspina,
Privind mereu ‘napoi.
„Ierusalime, căminul păcii,
O, mamă, nu te‑oi mai vedea,
Mă voi întoarce vreodată, oare,
S‑ajung acasă‑n ţara mea?“
2.La un stăpân, ca roabă, ea ajunse,
La căpitanul oştirii Siriei,
Văzându‑l chinuit de lepră‑i zise
Să meargă la profetul Elisei,
„O, dacă domnul ar fi‑n Samaria,
Acolo ar fi vindecat,
De‑ar merge‑acolo, el afla-va calea
Sspre Dumnezeu cu‑adevărat!“
3.El plecă la‑mpărat şi îi transmite acesta,
Auzindu‑l s‑a mâhnit,
Dar vine Elisei şi îl trimite
La râu să‑şi scalde trupul său rănit,
Cu greu viteazul se cufundase
De şapte ori, jos în Iordan,
Dar, totuşi Domnul îl vindecase
Și L‑a slăvit cu zel Naaman.
4.În grabă sirienii‑au dus solia
Ce le‑a vestit de Domnul Dumnezeu,
În ape jos s‑a scufundat mândria
Ca să slujească pildă şi credeu,
Oricine‑aruncă în adânc păcatul,
Din nou se naşte prin Isus,
Oriunde‑am fi azi, pe tot uscatul,
Să fim solia Sa de sus!