Autor text: _ Corneliu Matei _
Compozitor: _ Corneliu Matei _
1.Păşind mereu prin mărăcini,
Picioarele–s lovite,
Mai poposesc când sângerez,
Iar rănile–s cumplite.
Atunci eu văd cum Dumnezeu,
Se–apleacă înspre mine,
Şi cu iubire El duios,
Mă mângâie uşor.
Iubirea când suspină,
Aici, chiar lângă mine,
Alină orice rană din inima mea.
Iubirea mijloceşte,
Când sufletul mă doare,
Şi–mi şterge orice lacrimă.
2.N–aş înţelege rostul meu,
Prin valea de suspine,
De n–aş iubi ca Dumnezeu,
Pe fraţii mei din lume.
Aici în valea plângerii,
Iubirea ne adună,
Să ne unim în rugăciuni,
Mereu în fapte bune.