Autor text: Gabriel Gorcea
Compozitor: Gabriel Gorcea
1.Ostenit de-atâta drum
Isus Hristos lângă o fântână s-a oprit,
Dar tot atunci la fântână
O femeie samariteancă a venit,
Isus i-a spus: „Dă-mi să beau!
,,Dar ea L-a refuzat, că era Iudeu,
„Cum de ceri de la mine, Tu nu știi
Că samariteancă-s eu?”
„Dac-ai știi, i-a spus Isus, cine-ți cere apă ție, Singură I-ai fi cerut iar El ți-ar fi dat Apă vie!
/:Apă Vie, fără plată, cine bea
Nu va-nseta niciodată,
E Apa vie, e un Izvor, cine bea
Din El, va rămâne nemuritor!:/
2.„Doamne, i-a zis femeia, dă-mi și mie
Ca să beau Apă divină
Să nu vin din nou aici, în fiecare zi
Să scot din fântână.”
„Eu sunt Acel ce-ți poate da Apă vie
În sufletu-ți uscat!”
Și ea văzând ca e Profet,
De grabă a dat de știre-n sat:
„Veniți, căci am găsit un Profet ce viața-mi știe,
Veniți, căci am aflat pe Cel ce dăruiește Apă vie!“
3.Dragul meu, ce mă asculți,
Poate ești ca și femeia samariteancă,
Vrei cu vasul inimii
Să îți stâmperi setea sufletească,
Ai alergat la izvoare
Dar ele te-au lăsat mai însetat
Iar plăcerile de-o clipă,
Uscat și fără vlagă te-au lăsat,
Vino azi la Isus, e Izvorul din veșnicie,
E viața veșnică, El e Acel ce-ți poate da Apă vie!