Autor text: _ Tatiana Topciu _
Compozitor: _ Necunoscut _
1. O frate drag, te văd ades cum sângeri,
Și simt că-n tine duhul plânge frânt,
Sub suferinți, lovituri, înfrângeri,
După-ndurarea Domnului cel sfânt.
Dar brațul Lui nu s-a scurtat s-ajute,
Urechea Lui e-aceeași cum o știi,
Și carul Lui e pregătit de lupte
Același azi, ca ieri și-n veșnicii
- O, vasul Lui nu naufragiază,
Te poartă spre limanul năzuit.
De ești în El ca fiu ceresc, cutează,
Vei izbândi curând, desăvârșit!
Găsitu-te-a El vrednic de-ncercare,
De-ai fi scutit de ea, nu i-ai fi fiu!
Și-un fiu ceresc în încercări nu moare,
Ci iese mai frumos, mai sfânt, mai viu!
- Veghează dar, căci veșnici nu sunt norii,
Nu simți tu biruința-naintând?
Nu știi că mai-nainte de-a fi zorii,
Mai neagră este noaptea ca oricând?
Eu îți vestesc că vine dimineața,
Că umbrele se subțiază, fug!
Dar Domnul a venit s-aducă viața,
Ca oile s-o aibă din belșug.
- Nu vei sfârși înfrânt de suferință,
Și nu vei fi strivit de-al ei tumult!
Cum ești înfrânt și plin de umilință,
El te iubește cu atât mai mult!
Ești scris în palma Lui cu semne de cuie,
Destinul tău nu-i unul efemer.
Nu dispera, cât rugăciunea suie,
În numele lui Isus, către cer.
- O, frate drag, c-o clipă mai devreme,
Slăvește izbăvirea Celui Viu!
Și din-nainte laudă-L pe Domnul
Căci după, toți o fac, dar e târziu!
Adu acuma sfinte osanale
Spre Cel ce marea o preface-n drum!
/: Ridică-te pe umilita cale,
Și fă din mâine-un glorios acum! :/