Autor text: _ Elena Gorcea _
Compozitor: _ Elena Gorcea _
1.O, de-ai fi cunoscut Ierusalime
Că este vremea cercetării tale,
Şi pe Acel ce vine cu mulţime
În strigăte de slavă şi-osanale.
O, de-ai fi priceput că-I Salvatorul, Mesia,
Cel trimis din slăvi divine,
Să-ţi dea pacea Lui şi ajutorul
În vremea grea ce vine peste tine.
Azi Domnul plânge - oare până când
Vei stărui cu inima-mpietrită?
De ce nu-L laşi tu pe Păstorul blând
Să-ţi dea pacea Lui nemărginită?
De nu vrei azi, căuta-L-vei suspinând
Când toată fala ta va fi zdrobită…
2.O, de-ai putea tu astăzi înţelege
Că încă este vremea cercetării,
Când sfinţii trebuie să se dezlege,
Să umble drept pe mijlocul cărării.
Pricepi tu oare-a vremurilor şoaptă,
Că nu e mult şi trâmbiţa suna-va?
Şi El va spune celor ce-L aşteaptă:
“Veniţi şi moşteniţi cu Mine slava!”
Azi Domnul plânge - oare până când
Vei stărui cu inima-mpietrită?
Nu te înduplecă susurul blând
Să intri-n moştenirea pregătită?
De nu vii azi, veni-vei suspinând
Când toată fala ta va fi zdrobită…
3.Te cheamă Domnul milei şi-al iubirii,
Deschisă-i încă uşa îndurării,
Nu te-nşela trăind pe placul firii,
Nu înţelegi că-i vremea cercetării?
O, nu dispreţui a Lui răbdare
Și bogăţia Lui de-ngăduinţă,
Pricepe azi că bunătatea-I mare,
Te-ndeamnă să te-ntorci la pocăinţă!
Azi Domnul plânge, oare până când
Vei sta nesocotind a Sa-ndurare?
Nu aştepta să-L cauţi suspinând,
La uşa-nchisă, plin de disperare.
Te-ntoarce azi, la pieptul Lui căzând,
Căci Domnul încă vrea să dea iertare!