Autor text: _ Traian Dorz _
Compozitor: _ Nicolae Moldoveanu _
1. O, ce frumoasă ești Iubito,
Biserică, Mireasa Mea,
Ce minunate sunt acele
Podoabe ce te fac așa.
- O, ce frumoasă ți-e Credința,
Primită-n cugetul smerit,
Curată, sinceră, adâncă,
Statornică pân la sfârșit.
- Ce minunata ți-e Nădejdea,
Ce nu te-a clătinat nicicând,
În orișice-ncercări aceeași,
Tărie și-ndrăzneală-având.
- Ce îngerească ți-e Iubirea,
Ce lângă Mine te-a ținut,
În dulce, negrăit de dulcea,
Unire de la început.
- Ce sfințită-ți este Curătia,
Din dulcii, limpezi ochi ai tăi.
Ce nicicând n-au privit pe nimeni,
Căzuți, disprețuiți și răi.
- Ce mișcătoare-i Umilința,
Asemeni crinului rănit,
Ce-și dăruie mai mult mireasma,
Cu cât e și mai mult zdrobit.
- Ce îndelungă li-e Răbdarea,
Ce te-a-nvățat să taci și blând,
Să ierți, să suferi liniștită
Și să nădăjduiești crezând.
- Ce sfântă, ce duioasă-i Mila,
Ce te-a plecat spre cel lovit,
Să mângâi, să ajuți, să dărui,
Nemustrător, tăcut, simțit.
- Ce mișcătoare ți-e Iertarea,
Ce-mbrățișează pe vrăjmaș,
Numindu-l frate și făcându-l
Aceleiași iubiri, părtaș.
- Ce minunat împodobită
E-n totul, tot făptura ta,
O, ce frumoasă, ce frumoasă,
Ești tu pe veci, Mireasa Mea!