Re min
Autor text: _ Elena Gorcea _
Compozitor: _ Elena Gorcea _
1.Nu doar pentru această viaţă
Ne-am pus nădejdea în Hristos,
Nu pentru bogăţia lumii,
Nici pentr-un trecător folos,
Noi credem în ceva mai mare
Decât viaţa pe pământ,
Că este-un Rai şi-o înviere,
Și-o mângăiere-n Duhul Sfânt!
Noi ştim că omul de afară
Se duce, căci e trecător,
Dar în Hristos, omul lăuntric merge
Spre-un veşnic viitor.
Şi nu cădem de oboseală,
Ci ne-ntărim din zi în zi,
Trăind în așteptarea clipei
Când osteneala va sfârși!
Chiar dacă floarea de smochin nu va-nflori,
Chiar dacă oile din staul vor pieri,
Chiar dacă tot ce am zidit s-ar nărui,
Hristos e totuși Domn şi pururi va domni!
Chiar dacă viţa rodul ei nu-l va mai da,
Chiar dacă hrană să mănânc nu voi avea,
Eu tot în Domnul mă voi bucura,
Căci ştiu că-I viu şi într-o zi Îl voi vedea!
2.Noi știm că drumul vieții trece
Prin multe și adânci zdrobiri,
Dar nu-s la voia întâmplării,
Ci-n planul sfintei Lui zidiri.
Și-atunci când trecem prin cuptoare,
Alăturea-I Emanuel,
Cu cât e-aprins mai tare focul,
Se dovedește mare El!
Și cine-i poate sta-mpotrivă
Când El vrea să frământe-un lut?
Nu pentru El și-n El stau toate?
N-a fost El Domn de la-nceput?
Și ce-mi rămâne-altceva mie,
Decât să-L laud și s-aștept
Și să mă las, cu mângăiere
Să mă cuprindă El la piept!
3.Oh, Doamne, nu știm ce-o să vină
De-acum peste copiii Tăi,
Dar știm că ești cu noi prin toate,
Chiar prin adânci și-amare văi.
Și nu suntem fără nădejde,
Chiar dacă semănăm plângând,
Căci știm că vine ziua-n care
Cânta-vom, rodul secerând!
Și întristările de-o clipă,
Nemângăiate chiar de-ar fi,
Nu-s vrednice de-asemănare
Cu slava care va veni!
Și pentru sfânta bucurie
Ce-n mângâierea Ta simțim,
Se merită și prin cuptoare,
Și prin zdrobiri, să Te slujim!