Autor text: _ Lavinia Leş _ Compozitor: _ Lavinia Leş _
1.Neputincioşi privim cum se scurg pe rând,
Devin simple amintiri, ani, zile şi nopţi în şir,
Prea ocupaţi să adunăm,
Ce‑i mai de preţ ades uităm,
Căci doar comorile ce‑s strânse‑n cer nu pier.
Ȋţi mulţumesc Isuse pentru că exist,
Ȋţi mulţumesc, o, Doamne pentru ce sunt!
Ṣi cât mai am suflare să laşi iubirea Ta,
Să ardă ca un soare pe cărarea mea.
2.Ȋn urmă‑s ani cu lacrimi şi încercări,
Cu zâmbet şi mângâieri, cu iarnă şi primăveri,
De câte ori ne‑am prăbuşit,
Doar braţul Tău ne‑a sprijinit,
De‑a Tale aripi ştiute fost‑am ocrotiţi.
3.Privind peste ani, văd chipul Tău tot mai clar
Dincolo pe‑un alt hotar, trecând marea de cristal,
Eu ştiu, o, Doamne, că într‑o zi
Ochii uimiţi Te vor privi,
Când orice lacrimă din ei se va topi.