Autor text: _ Necunoscut _
Compozitor: _ Necunoscut _
1.Ne stingem de dor aşteptând
sosirea zilei Tale E lungă aşteptarea când ne laşi parcă–n uitare E grea vegherea fără har, ca lupta fără arme, Când vezi în jur atâţia iar
cuprinşi de somn şi moarte.
2.Când vezi fecioarele-aţipind
în noaptea-ntunecată Când vraja somnului cuprind străjerii voi din casă Când solii păcii au adormit vestindu–Te pe Tine, E grea vegherea la sfârşit, când ajutor nu–ţi vine.
3.Nădejdea ni s–a destrămat de multe ori în luptă, E ancora ce ne–ai dat, doar de furtună ruptă Vâslind din greu ne zbuciumăm
pe furtunoasa mare Dorim Acasă s–ancorăm, în portul slavei Tale.
4.O, vino, marinar ceresc și strigă la furtună, Opreşte valurile reci ca să nu intre–n luntre, Doar stâncile ascunse sunt mai mult ca altădată Care lovesc în tot ce–i sfânt din cale să ne–abată.
5.Păzeşte–ne de aceste stânci, de ceasul lepădării Ca să nu fim pe veci atunci
pierduţi în largul mării Ci plin de Duhul Tău cel sfânt, cu haina nepătată, Noi treji în veghe aşteptând,să ne–ntâlnim odată.
****