220
Re Maj
Autor text: _ Necunoscut _
Compozitor: _ Necunoscut _
1.Ne** ‑ **ai arătat cum să trăim,
ne‑ai învăţat să ne iubim
Şi când ne e prea greu să ne‑ndreptăm
privirea către ceruri
Şi totuşi Doamne ne e greu,
nu mai ştim ce e bun sau rău,
Din tot ce‑avem şi ştim nu mai aflăm
cărarea către ceruri!
O, Te rugăm, mai dă ‑ ne ‑ un semn,
un strop de har
Şi spune Doamne cum să trăim
în lumea de acum.
Suntem ai Tăi şi mari şi mici şi buni şi răi,
Întinde braţul Tău şi ne condu
pe ‑ al nostru drum.
2.Cu cât mai mult am descoperit,
mai complicaţi am devenit
Dar am pierdut ceva din sensul vieţii
ce ai pus în noi
Te căutăm în Univers
şi vrem să ştim al lumii vers
Dar tot uităm să fim mai buni
cu cei de lângă noi!
3.De ne‑am putea elibera,
bariere, ziduri sfărâma
Am rămâne toţi umili
şi simpli şi adevăraţi,
Ne‑ai fi Tu, Doamne, singur ţel
şi ne‑am privi‑ntre noi la fel,
Ne‑am da mâinile şi‑am fi
cu‑adevărat cu toţii fraţi!