Autor text: _ Elena Gorcea _
Compozitor: _ Elena Gorcea _
1.`Nainte ca să aibă Pământul temelie
Te-am cunoscut şi-ntreaga durere ţi-am ştiut
Şi ca să-ţi dau viaţă, belşug de bucurie,
La împlinirea vremii, în iesle M-am născut.
Şi am păşit alături, prin valea umbrei morţii
Cu toţi ne-ndreptăţiţii străini şi apăsaţi,
Ca să aduc nădejdea la toţi bătuţii sorţii,
Şi-n Mine-ndureraţii să fie mângăiaţi!
Dar azi nu îţi vorbeşte un Prunc străin în lume,
Ci Împăratul Slavei la uşă-ţi bate blând.
Vreau să-Mi auzi iubirea, chemându-te pe nume
Am fost străin ca singur să nu te las nicicând
2.Am suferit alături de tine nedreptatea,
Ca Mine n-a fost nimeni hulit, dispreţuit…
Dar Mi-am întors obrazul la toată răutatea,
Să-Ţi dau o mângăiere când eşti batjocorit.
Eu am purtat ocara, să nu mai fie faptă
Pentru a cărei vină să nu existe Har.
Şi-am pironit pe cruce osânda ta cea dreaptă
Ca tu să umbli liber, primind iertarea-n dar!
Dar azi nu îţi vorbeşte un osândit din lume,
Ci-un veşnic Mare Preot, plângând durerea ta!
Vreau să-Mi auzi iubirea chemându-te pe nume,
Priveşte sus: ruşinea am luat-o-asupra Mea!
3.Am dus până la cruce a lumii-ntregi durere,
De ce insişti ca singur s-o porţi şi azi pe-a ta?
Şi nu-mi deschizi să intru cu sfânta mângăiere,
Să-alung singurătatea să-ţi dau din pacea Mea
Cât vei căuta zadarnic să fii iubit de lume?
Ea n-a iubit pe nimeni căci nu-i în firea ei
Iar Eu aştept cu lacrimi să îţi vorbesc pe nume,
Să-ţi dovedesc că veşnic ai preț în ochii Mei
Azi încă bat la uşă, vreau să cinez cu tine!
Să-ţi pun balsam pe rană şi să te strâng la piept…
Vreau să-Mi auzi iubirea chemându-te la Mine
Cu-o veşnică iubire şi astăzi te aştept!