Autor text: _ Elena Gorcea _
Compozitor: _ Elena Gorcea _
1.N-am fost la sfatul Tău când ai ales din tină
Să-l faci pe om, cunună a toate ce-ai creat,
Să-ntreb de ce, văzându-mi povoara grea de vină,
Mi-ai pregătit salvarea, dar lutul n-ai schimbat?
De ce-ai iubit, oh Doamne, atât de mult ţărâna,
De ce i-ai dat să aibă atât de mare preţ?
Ca-n slăbiciunea tinei, să-Ţi poţi întinde mâna,
Descoperind iubirea şi Harul Tău măreț!
2.N-am fost la sfatul Tău când ai ales prin cruce
Să-Ţi dovedeşti iubirea şi grija ce ne-o porţi,
Să înfrăţeşti o lume în Harul ce ne-aduce,
Nădejdea dezrobirii şi-a unei sfinte sorţi,
Şi ştiu: n-am nici un merit
să-mi ierţi acum mândria
De-a mă vedea vre-o dată mai bun ca fraţii mei,
Căci toţi suntem o tină şi Duhul e tăria
Prin care, în picioare rămân şi eu, şi ei.
3.N-am fost la sfatul Tău când inima smerită
A câştigat tot Harul de viaţă dătător!
Ca-n toată slăbiciunea, să-ţi faci desăvârşită
Puterea şi iubirea de Tată-ndurător,
Căci viaţa aceasta scurtă, nu este pentru tină,
Ci pentru transformarea în ceea ce-om fi sus!
Mireasă-ncununată cu slavă şi Lumină,
Aleasă din ţărână, prin Harul Tău, Isus!
4.N-am fost la sfatul Tău, dar am făgăduinţa
C-atunci când Duhul slavei lucrarea-şi va sfârşi,
Când va pieri ţărâna, cu toată neputinţa
Desăvârşirea slavei în sfinţi va străluci!
Mireasă din tărână, nu pot să fiu prin mine,
Isus, depind de Tine la fiecare pas!
Din Tine şi prin Tine şi pururi pentru Tine
Să fiu smerit, Isuse, atât mi-a mai rămas!
5.Căci pulberea ţărânei cădea-va la o parte,
Şi-n trup de slavă, zborul biruitor voi lua,
Lăsând în urmă lanţuri şi slăbiciuni şi moarte,
Cântarea biruinţei, Isuse-Ţi voi cânta!
Va răsuna în ceruri:„S-a terminat vegherea!
Osana! Slavă Ţie, Isuse, Miel junghiat!
C-a fost odată-o lume, dar i-ai învins puterea
Şi-ai strâns din praful tinei, tot aurul curat!”