Autor text: _ Florin Pal _
Compozitor: _ Florin Pal _
1.Mi–e sufletul mâhnit și frânt, Și–mi ceri Isuse ca să–Ți cânt, Să–nalț spre Tine dulci cuvinte,
Să–i fac pe cei trudiți să–Ți cânte,
Ai vrea ca cei ce–s prin spitale, Ei să–Ți ridice osanale, Ca Tu să–i scoli din patul lor
Ca pe ologul din pridvor.
De aceea Te așteptăm mereu Pe Tine, Doamne Dumnezeu, Să ne ridici de pe pământ La Tine Doamne–n cerul sfânt, Că doar la Tine–i bucurie Ce n–are seamăn pe vecie Cu bucuriile de aici Atât de scurte, atât de mici.
2.Sunt mulți ce așteaptă alinare, Sunt la necaz, sunt la strâmtoare Și alții așteaptă–n chinuri grele
Ca Tu să spui: „Ieșiți din ele!”
Căci sunt atâția care Te cheamă, Ce n–au nici tată și nici mamă, Străini, lipsiți, fărʼ de ajutor,
Cerându–Te în drumul lor.
3.Te aștept în zorii dimineții, Te aștept pânʼ la amurgul vieții, Candela să mi–o umpli iar,
Să nu fiu gol, fară de har,
Să–mi împlinești marea–mi dorință, Umple–mă Doamne de credință Dă–mi pace sfântă și–al Tău har;
Ce–a fost adus de pe Calvar.
4.O, Doamne vino Tu la noi, Răscumpără–ne din nevoi Prin sângele ce L–ai vărsat
Plătind cu greu al meu păcat,
De aceea vreau cu umilință, Cu toți de aicea prin credință „Trăiască Domnul meu!”
Să strig de bucurie ca David.
****