Re Maj
Autor text: _ Necunoscut _
Compozitor: _ Necunoscut _
1.Mergem pe calea vieţii cu mers așa grăbit
De parcă niciodată n‑ajungem la sfârşit.
Şi strângem la gunoaie şi ziduri înălţăm,
De parcă niciodată n‑ar fi să le lăsăm.
/:Să ne oprim şi să vedem în inimă ce avem,
Comori de aici de jos sau îl avem pe Hristos?
Cu El mereu în veci vei fi, nicicând nu vei muri
Şi acolo în Ţara Sa cu El în veci vei sta.:/
2.Mor dintre noi părinţii, prieteni dragi şi fraţi,
Căci moartea nu alege, la fel îi ia pe toţi.
Şi mor pe neaşteptate, se duc, iar noi privim
De parcă niciodată noi n‑ar fi să murim.
3.Din câte toamne frunza ţi‑a spus ceva căzând
Şi părul alb la tâmplă si ochii lacrimând,
Şi mersul greu pe cale şi sufletul greoi,
De parcă totuşi moartea n‑ar fi şi pentru noi.
4.Dar dacă astăzi încă mai eşti viu,
E semn că pentru tine nu‑i totuşi prea târziu.
Dar mâine, mâine poate să vină al tău apus,
Ce lucru mare este să vii azi la Isus!