Do # min
Autor text: _ Mihai Popescu _
Compozitor: _ Mihai Popescu _
1.Mare, într-una te privesc,
Zi și noapte mă gândesc,
La imensitatea ta, valul tău cel înspumat,
Îl trimiți în lung și‑n lat să‑ți arăți mărirea ta,
Dar de ce nu poți tu oare să te miști din locul tău?
Pentru că imensitatea ți‑a îngrădit‑o Dumnezeu.
2.Orișicât de mare ai fi, orișicât de tare ai fi,
Totul îți este limitat când din haos te‑a creat,
Domnul nostru preacurat, mărginire El ți‑a dat.
Dacă tu asculți de Domnul mă întreb acum mereu
Că sunt eu în fața lumii ca să nu ascult și eu?
Hai să ne ‑ ndemnăm acum,
/:Să schimbăm al nostru drum.:/
Fără Domnul nostru sfânt,
Viața noastră ‑ i ca un fum.