Autor text: Necunoscut
Compozitor: Necunoscut
1.Mama, întâia privire‑ostenită
Pe chipu‑ți plăpând, Întâiul cuvânt ce‑l vei spune,
Cu drag, în curând, Întâiul surâs, tăinuit în dureri
Mult, prea mult, Întâiul cânt dulce, pe frunte întâiul sărut, Întâiul scump dascăl
Cu primul cuvânt este ea, Mama, ce‑n brațe te ține cu drag!
Da, mama ta!
Mama‑i izvor nesecat
De iubiri și trăiri sufletești, Sfânt râu de viață‑n transfer
Spre cei ce sunt fii pământești, Căldură și lucru și veghe
E mama în ceasuri târzii, Nopți albe trăite în zbucium,
Sădea un alin la copii.
2.Mama, la pieptu‑i, pe brațe,
Adesea ea‑ți va fi scut, Ți‑e primul prieten
Spre care privești azi tăcut, Și parcă ai vrea ca să‑i spui,
Printr‑un zâmbet ușor, Ceva ce în suflet ar face‑o să ardă de dor, Cum tu, când vei crește,
Model de respect printre mulți, Vei fi, și chiar primul vei spune:
„De mamă s‑asculți!“
3.Mama! Întâiul cald leagăn
Sub ochi luminoși, sclipitori, Întâia iubire ca roua curată de flori, Deci, numai o mamă
Ți‑i dată s‑o ai aici jos, Spre care‑ți îndrepți astăzi privirea,
Și‑n chipu‑i frumos, Găsești un alin, un îndemn,
Un cuvânt iertător, De mamă sublimă,
Ce‑n brațe te ține cu dor.
Mama‑i ființa dorită
La bine și‑n grele dureri, E singurul suflet în care
Mai poți să găsești mângâieri, Mama‑i rugi sfinte‑nălţate
Cu gânduri curate în sus, Nădejdi ancorate la țărmul iubirii,
Cu drag în Isus.
****