Autor text: _ Elena Gorcea _
Compozitor: _ Elena Gorcea _
1.Mă uit la viaţa mea, o Doamne,
Mă cercetez, mă văd cum sunt,
Privesc în jur minunăţia
Ce ai creat-o pe pământ,
Şi mă întreb: „Ce este omul
Să-l cercetezi din cerul Tău?
Şi ce sunt eu în infinitul
Zidirii Tale, Domnul meu?”
Sunt doar un bulgăr de pământ,
Un abur ce se pierde-n vânt
Şi-n Harul Tău cel mare
Sunt fiul Tău prin legământ,
Pecetluit cu Duhul Sfânt, spre slava viitoare!
O Doamne-n Tine sunt ce sunt!
Primeşte-al mulţumirii cânt și-a inimii-nchinare!
2.Ce-s eu să-mi numeri anii vieţii
Și clipele în şir trecând,
Să ţii cont de-ale mele lacrimi
Și perii capului căzând?
Ce-s eu să mă cunoşti pe nume
Și gândurile-mi să le ştii
Din miliardele de oameni
Pe care-n mâna Ta îi ţii?
3.Ce-s eu să-mi cercetezi rărunchii
Și să-mi cunoşti adâncul tot,
Să ştii întreaga-mi suferinţă,
Să-ţi pese-atunci când nu mai pot?
Ce-s eu ca Tu să iei aminte
La ruga şi dorinţa mea,
Să iei asupra Ta povara-mi
Și să m-ajuţi să pot urca?
4.Ce mare har mi-ai dat Stâpâne,
Să îmi vorbeşti prin Duhul Sfânt,
Să-mi spui când vine încercarea
Și să-mi şopteşti: „Aicea sunt”,
Ce mare har mi-ai dat Stăpâne
Să Te cunosc ca Tatăl meu,
Să-mi pun încrederea în Tine
Și să mă-ncred în braţul Tău.