Autor text: _ Puiu Chibici _ Compozitor: _ Puiu Chibici _
1.Lângă mormântul gol şi rece
Stătea Maria şi plângea
Şi nu voia ca să mai plece,
Căci Domnul ei nu mai era.
„Unde L–au pus pe–Nvăţătorul?“,
În taină ea se întreba,
O, de–ar putea să–şi stingă dorul,
O clipă doar de L–ar vedea!
2.Când, copleşită de tristeţe,
La toate–acestea se gândea,
O voce plină de blândeţe,
O–ntreabă: „Ce faci, fiica mea?”
Crezând atunci că–i grădinarul,
Ea l–a–ntrebat: „Unde lai pus?”
Fără să ştie că tâmplarul ce îi vorbea era Isus.
3.Dar Domnu–o chema atunci pe nume
Cu glas duios şi minunat,
„Învăţătorul tău, Rabuni, e viu, din morţi a înviat!
Tresalt–acum de bucurie,
Vesteşte–aceasta tuturor,
Căci pentru veci de veci, Maria,
Sunt viu în vecii vecilor!“
4.Osana, glorie, mărire,
S–a rupt al morţii bold de fier,
Isus e–acum în strălucire, e liber drumul către cer!
A înviat, precum a spus,
De–acum, în zorii dimineţii,
Răsare–un soare nou, Isus!
5.E sărbătoare în cetate, e bucurie pe pământ,
Căci ne–a răscumpărat din moarte
Isus, iubitul Rege sfânt!
A înviat şi–n toată lumea
Răsună–acest salut frumos,
Din gură–n gură toţi să spună,
„A înviat Isus Hristos!”