Fa Maj
Autor text: _ Necunoscut _ Compozitor: _ Titel Muntean _
1.La tronul îndurării Tale,
Mă–plec cu adâncă sfiiciune,
Căci nu–s viteazul demn de luptă,
Sunt numai răni și slăbiciune,
Și n–am nimic ca să mă laud,
N–am brațul tare și–ncercat,
Iar pașii mei nu mai aleargă,
Cum alergau când m–ai chemat.
În nesfârșita–ți îndurare,
O rază sfântă de–ai găsi,
Să–mi întărești nădejdea slabă,
Pe calea Ta să pot fugi.
O, Doamne dă–ne Tu puterea,
Sub mari poveri să nu cădem,
Și chiar în noaptea cea mai neagră,
Pe Tine, Soare, să te avem.
2.Dar oare nu în slăbiciune,
Poți Tu minuni înfăptui?
Și nu chiar apele din Mara,
Le poți Tu, Doamne, îndulci?
Mi–e inima împovărată,
Adesea drumul e prea greu,
Părinte–al bucuriei mele,
Ascultă Tu necazul meu!
3.Sublim Ți–e glasul ca o harfă,
Ce melodii în vorba Ta,
O, miluiește–mă Părinte,
Sunt fiul Tău, nu mă lăsa!
Ești Călăuza veșniciei,
Și adăpost din veac în veac,
Învață–mă să merg sub cruce,
Și–nvață–mă răbdând, să tac.