Autor text: _ Necunoscut _ Compozitor: _ Necunoscut _
1.La Tine strig, o, Doamne,
din greu necazul meu,
Pe Tine Te rog, Doamne
să asculţi suspinu-mi greu,
Întoarce către mine urechea‑Ţi şi al Tău har,
Ascultă, Doamne, ascultă suspinul meu amar
Căci dacă pretutindeni cu ochiul Tău priveşti
Şi dacă nedreptatea şi răul osândeşti
Cine, o, Doamne, cine va sta înaintea Ta?
2.‘Naintea Ta nimica, doar harul poate sta,
S‑acopere păcatul şi nedreptatea mea,
O viaţă preacurată, nici ea nu ar putea
Să facă fapte bune spre mântuirea sa,
‘Naintea Ta nu‑i nimeni să poată lăuda,
Ori viaţa lui sfinţită, ori pe al altuia,
Aşadar se cuvine să tremure orice om
Căci a trăi se poate numai prin harul Tău!
3.Cu toate că păcatul e mare‑n viaţa mea,
Cu atât mai mare e harul ce‑mi scapă inima,
Căci Domnul nostru Isus ne sare‑n ajutor,
Iar mâna‑I nu loveşte în veci apăsător,
El e Păstorul nostru, Păstorul nostru bun
Ce‑n urmă pe Israel va slobozi curând,
Păcatul şi‑ntristarea pe veci El alungând.