Do min
Autor text: _ Necunoscut _ Compozitor: _ Necunoscut _
1.Jos în valea umbrei morţii** sunt lovit de mari** Dureri și n‑am pe pământ pe nimeni să‑mi aducă Mângâieri; toţi mă urăsc fără temei şi îmi zic că Sunt nebun; cui să‑i spun a mea durere?
N‑am pe nimeni să i‑o spun.
2.Am un singur prieten bun, nu‑i aicea pe pământ,
Când Îi spun a mea durere, cu El împreună plâng,
El plânge cu mine‑ntr-una când Îi spun al meu Necaz,
vine noaptea‑n aşternutu‑mi,
Șterge lacrimi pe obraz.
3.Şi când stau cu El de vorbă şi mă uit la faţa Lui
Ca să‑mi spună‑a Lui durere, cum a fost pe crucea Lui; dar a mea durere mică,
Nu‑i ca a Domnului de mare,
Nu se află nime‑n lume să aibă ca EL răbdare.
4.Şi când stau cu El de vorbă şi mă uit în faţa Lui
Nici soarele de frumos
Nu‑i ca faţa Domnului,
Părul Lui e alb ca lâna, faţa Lui e luminată,
Ochii ca la porumbei, ca pâraiele de apă.
5.Mâinile Lui ca de aur, ca un foc mare aprins,
Picioarele ca arama
Și cu‑n brâu de foc încins,
Cunună împărătească poart‑al nost’ Mântuitor
Şi sabia Duhului, sabia de‑nvingător.
6.Îmbracă‑te şi tu frate, cu al Domnului veşmânt,
Pune‑ţi coiful mântuirii,
Ia‑ţi haina Duhului Sfânt,
Mergi‑nainte cu drapelul, cu stema de‑nvingător,
Şi vesteşte tuturora pe Isus Mântuitor.