Re Maj
1.Iubirea–adâncă a Tatălui,
Nimic nu o măsoară,
Ce–avea mai scump El dărui,
Făcând din noi comoară,
Durere de neînchipuit,
Căci Tatăl și–a–ntors fața,
Pe Cel ales L–a părăsit,
Iar nouă ne–a dat viața!
2.La Fiul răstignit privesc,
Păcatu–mi cum Îl frânge,
În rând cu cei ce Îl hulesc
Și vocea mea–L străpunge,
Pe cruce eu Te–am țintuit,
Dar când Ți–ai dat suflarea,
Al nopții chin s–a risipit
Și mi–ai adus iertarea!
3.Cu ce–aș putea să mă mândresc,
Căci daruri n–am, nici fapte,
Cu învierea–I mă fălesc,
Cu salvatoarea–I moarte,
O, nu–s deajuns spre a–I mulțumi,
Nici cânt, nici osanale,
Hristos cu viața Sa plăti
A mea răscumpărare!