Autor text: _ Necunoscut _ Compozitor: _ Necunoscut _
1.** Isus, ce mare eşti printre oştile cereşti!**
/:Pământul cerul Te‑ascultă
Împlineşte‑a Ta poruncă:/
Toate, toate‑n mersul lor Te cunosc de Creator,
/:Numai omul mult iubit, pe altă cale a pornit.:/
2.Dintre toate ce‑ai făcut pe om l‑ai iubit mai ult
/:Singur omul, nu Te‑ascultă,
Nu‑mplineşte a Ta poruncă.:/
Omul zice tot mereu că nu este Dumnezeu,
/:El susţine că natura lui a construit făptura.:/
3.Dar se‑ntâmplă‑adeseori că omul cere ajutor
/:Şi atunci el strigă la Tine:
„Doamne ai milă de mine!”:/
Şi apoi zice aşa: „Doamne de mă vei salva,
/:Toată viaţa n‑oi uita şi de Tine‑oi asculta!”:/
4.Dar Tu cunoşti inima, pe om şi făptura sa,
/:Cunoşti gândul omului, viclenia lui.:/
Doamne, cine ar putea să fugă din calea Ta?
/:Că şi Iona a‑ncercat dar şi‑n mare l‑ai aflat.:/
5.Anania şi Safira să Te mintă s‑au gândit,
/:Duhul Tău i‑a descoperit,
cu moarte i‑a pedepsit.:/
Oare cine ar putea să stea împotriva Ta?
/:Tu eşti singur Dumnezeu,
Duhul Sfânt şi Fiul Tău.:/
6.Omenirea s‑a schimbat,
nu Te cunosc ca Împărat
/:Dar Tu lucrezi minunat şi de noi eşti lăudat.:/
Dar aicea pe pământ Ţi‑ai făcut un popor sfânt,
/:Prin care Te proslăveşti
şi venirea Ţi‑o vesteşti.:/