Autor text: _ Necunoscut _
Compozitor: _ Necunoscut _
1.Întoarce** ‑ **te acum, la al tău Făcător,
Acum cât e soare și lună,
Acum cât ești tânăr și poate ușor,
Căci viața aceasta se duce în zbor,
Și tu te vei duce la fel ca un nor
Cu‑aceia ce trec în țărână.
Până când găleata la fântână
Fără apă ‑ n ea o să rămână,
Până când migdalul nu ‑ nflorește,
Vino astăzi și te pocăiește!
2.Întoarce‑te acum, cât mai poți mesteca
Și‑ți afli‑n bucate plăcerea!
Acum ești cu minte și poți judeca,
Dar mintea se pierde, se pierde și ea,
Iar mâinile tale când vor tremura
Vei vrea, dar n‑o să ai putere.
3.Întoarce‑te acuma din multele căi
Pe care‑ai căutat fericirea,
Și lasă păcatul cu‑a‑sale odăi,
Căci slava aceasta e pentru cei răi,
Dar calea ce duce prin munți și prin văi,
Pe ea, vei afla mântuirea.
4.Întoarce‑te acuma, copile iubit,
Acuma când încă tăria
Te‑ajută să umbli, să fii fericit,
Căci și pentru tine Hristos a murit
Dar și pentru tine există sfârșit,
Căci dincolo e veșnicia!
5.Întoarce‑te până ce chipul de lut
Se‑ntoarce, din nou, în țărână,
Iar duhul se duce, în necunoscut,
În locul de‑osândă sau raiul plăcut,
Depinde în cine și ce ai crezut,
Cu‑acela el o să rămână.