Autor text: _ Necunoscut _ Compozitor: _ Necunoscut _
1.În grădina Ghetsimani,
templul pașnic,liniștit,
Era locul rugăciunii, al lui Isus, mult iubit
El s–a dus în locul tainic, cu ai Săi învățăcei,
Să se roage, să vegheze, pentru El și pentru ei.
2.Nu plecase niciodată, El cu–atâta întristare,
În grădina neuitată, ca–noaptea de trădare
El veni ca să plătească, vina greului păcat,
Pe noi să ne mântuiască, din pierzare ne–a scăpat.
3.El zise–aceste cuvinte, tremurând în glasul Său,
„Întristat până la moarte, e acum sufletul Meu!”
„Privegheați și voi cu Mine!” a spus aleșilor Lui,
„Până ce în rugăciune, stau–naintea Tatălui.”
4.Și mergând puțin–nainte, a căzut pe fața Sa,
Zicând: „Bunule Părinte, fie numai voia Ta!”
Tot cu aceste cuvinte, de trei ori El S–a rugat,
Suferind chinuri cumplite, pentru al lumii păcat!
5.Din agonia Sa mare ce–n sudori sânge i–a scos,
El ieși cu triumf mare, căci un înger veni jos,
Ca o solie cerească, de la tronul Tatălui,
Ca El să desăvârșească, mântuirea omului.
6.Când la învățăcei vine, zice aflându–i dormind:
„N–ați putut și voi cu Mine,
un ceas să stați priveghind?”
Însă ei nu pricepură, deși de trei ori sculați,
Și dormiră mai departe, dar Isus s–a tulburat.