Autor text: _ Puiu Chibici _
Compozitor: _ Puiu Chibici _
1.În drum spre Emaus, prin nisipul încins, Veneau doi drumeţi către casă,
Vorbind despre vestea ce iute s–a întins,
Când Domnul se apropiase
„Ce vorbe–s acestea?“,
Isus i–a–ntrebat, văzându–i cuprinşi de tristeţe
Ei, necunoscându–L, cu ei L–au luat,
Vorbindu–I cu drag şi blândeţe
Pe drum spre Emaus, o, ce frumos era!
Cu ei, fără să ştie, chiar ceru – ntreg călătorea.
2.„Eşti Singurul care nu ştie ce s–a întâmplat, Străine, ce treci prin cetate?
E vorba de–un Prinţ ce–a fost mort şi–a–nviat,
un nevinovat dat la moarte”
„O, nepricepuţilor, zăbavnici şi slabi,
uitaţi ce au spus chiar proorocii:
Hristosul, ‘nainte să intre–n slava Sa,
va trece prin chinuri şi cruce.”
Pe drum spre Emaus, drum binecuvântat,
Plutind parcă pe ape, cu Isus, marele –M părat.
3.Atunci, cu iubire, El le–a tâlcuit
Scriptura cu–a ei sfântă Lege,
Când lângă Emaus au ajuns în sfârşit
și Domnul se făcea că vrea să plece,
„Rămâi acum cu noi, căci, iată, s–a–nserat!”, mişcaţi, ucenicii I–au zis.
Intrând, Isus pâinea a frânt–o şi le–a dat
și–atunci ochii lor s–au deschis
O, drum spre Emanus, drum binecuvântat,
Cu Domnul stând la masă,
ce har, o, ce har minunat!
4.Cum Isus încet se făcu nevăzut, cei doi au strigat cu uimire:
„Cum nu ne ardea inima când ne vorbea și ne copleşea cu iubire?”
Pe drum spre Emanus, drum binecuvântat, să ai cu Isus întâlnire,
Odihnă divină şi–un ceas de răgaz, și–odată în cer poposire.
Pe drum spre Emanus, azi de călătoreşti,
Acum, în fapt de seară, mai poţi, mai poţi să – L întâlneşti.