Autor text: _ Traian Dorz _
Compozitor: _ Necunoscut _
1.Și noi, fiind înconjurați
De‑un nor aşa de martori,
Să‑nlăturăm orice păcat
Privind spre țărmul celălalt,
Aşa creştinii au luptat,
Ei nu s‑au dat în lături.
2.Să le urmăm c‑un dor nespus,
Credinţa lor supremă,
Căci au luptat şi au învins,
Creştinii noştri ce s‑au stins,
De dorul Lui, au fost cuprinşi,
Mergeau cântând pe‑arene.
3.Când legile‑i amenințau
Și‑atunci ei n‑aveau frică,
Când fiarele le slobozeau,
Pe mici şi mari îi sfâşiau,
Dar, ei de dor mai mult ardeau,
Nici de‑asta n‑aveau frică.
4.De foame istoviți, de frig,
Ei pribegeau departe,
Prin munţi şi peşteri alungaţi,
Prin temniţă în fier legaţi,
Loviți mai crud şi‑ameninţaţi,
De Domnul, nu‑i desparte!
5.Cântau al mântuirii cânt,
Mergând pe orice cale,
Şi‑atuncea când intrau pe rând,
În subterane, toți cântând,
Celui ce zice: Vin curând!
Vegheaţi în aşteptare!
6.Căci am să vin ca şi un hoț,
În noaptea cea târzie,
Vegheați, păziți a Mele porți
Și‑atunci Eu n‑am să vin ca hoț,
Când voi striga la voi, la toți:
Mireasa Mea să vină!
7.În vremea ce ne‑a mai rămas,
Să stăm în aşteptare,
Și înapoi, nu! Nici un pas!
’Nainte! Să nu dăm răgaz,
Căci vine Mirele, chiar azi,
Să Îi cântăm osana!