Autor text: _ Necunoscut _
Compozitor: _ Necunoscut _
1.Ferice va fi de omul, care** ‑ **n toată viaţa lui,
Cugetă ziua şi noaptea,
numa‑n Legea Domnului,
El, de cei răi, se fereşte şi de toţi cei păcătoşi,
La sfatul lor, nu se duce; ştie că sunt mincinoşi.
2.Cât de fericit în suflet este un astfel de om!
El se‑aseamănă în totul cu un mândru,
frumos pom,
Care, la izvorul vieţii, cineva l‑a răsădit,
El îşi dă rodul la vreme şi umbra celui trudit.
3.Nu aşa necredincioşii şi aceia ce fac rău,
Ei îşi vor lua pedeapsa de la dreptul Dumnezeu,
Şi, întocmai precum pleava
este spulberată‑n vânt,
Tot aşa necredincioşii vor fi şterşi de pe pământ.
4.Iar, la dreapta judecată,
vor plânge, s‑or tângui,
Dar va fi târziu atunci şi‑n zadar se vor căi,
Iar cei drepţi, în haine albe, vor primi cununa lor,
Şi vor merge sus în ceruri, cu dreptul Judecător.